Rușinea blochează drumul spre echilibru: de ce e greu să vorbești despre mâncatul compulsiv și de ce tăcerea întreține cercul vicios

Când mâncarea devine un secret greu de dus

Mâncatul compulsiv nu înseamnă doar a mânca prea mult.

De cele mai multe ori, în spate se află rușinea – acel sentiment care îți șoptește că ești „slab/ă”, că „iar ai greșit”, că „nu ești suficient de bun/ă”.

Mulți oameni trăiesc episoadele compulsive pe ascuns.

Mănâncă repede, singur/ă, ascund ambalajele. Pe dinafară par „în regulă”,poate chiar zâmbesc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dar în interior simt vinovăție, neliniște și gol.

Și poate cel mai dureros este că, uneori, chiar și atunci când trăiești sub același acoperiș cu cineva drag, el nu știe prin ce treci.

Nu a văzut niciodată ambalajele aruncate pe fugă.

Nu a știut că durerile de burtă sau stările de rău au venit de la episoade de mâncat compulsiv.

Tot ce a văzut a fost o mască bine pusă la exterior.

Secretul adâncește și mai mult singurătatea.

E greu să fii lângă oameni apropiați, să împărtășești aceeași casă, aceleași mese, aceleași conversații… și totuși ei să nu știe nimic despre lupta ta.

Este o formă de izolare invizibilă: ești înconjurat/ă de alții, dar în același timp te simți singur/ă, neascultat/ă, neînțeles/ă.

Și în toată această liniște grea, rămâne doar relația ascunsă cu mâncarea – o relație care pe moment pare că umple golul, dar în realitate îl face și mai mare

De ce e greu să vorbești despre mâncatul compulsiv?

Pentru că rușinea iti spune lucruri grele. Te minte că:

• „Nimeni nu m-ar înțelege.”

• „Dacă le spun, o să creadă că nu am voință.”

• „Mai bine tac, e mai sigur așa.”

Și atunci taci. Ții totul în tine. Doar că tăcerea nu vindecă. Din contră, o face să doară și mai mult.

Cum întreține tăcerea cercul vicios

Rușinea și tăcerea merg mână în mână și creează un cerc greu de rupt:

1. Apare un episod compulsiv → pe moment aduce alinare.

2. Imediat vin rușinea și vinovăția → „iar am făcut la fel”.

3. Ascunzi ce simți → nu spui nimănui, crezi că trebuie să porți singur/ă lupta.

4. Te simți și mai singur/ă → ceea ce duce la și mai mult stres și… un nou episod alimentar

   
   

   Astfel, rușinea nu doar că blochează vindecarea, dar alimentează direct mâncatul compulsiv.

5. 
   

Adevărul pe care ai nevoie să îl auzi

Mâncatul compulsiv nuspune că este ceva in neregulă cu tine. .Este o modalitate învățată de a face față emoțiilor, stresului și presiunilor. Și la fel cum ai învățat acest tipar, poți învăța și altul – mai blând, mai sănătos, mai liber.

Vindecarea începe si atunci când pui rușinea în cuvinte. Primul pas nu este „perfecțiunea”, ci curajul de a vorbi. Când recunoști ce trăiești și îți dai voie să ceri sprijin oamenilor care pot sa iti fie alaturi.

de Ilona Păcurari

îmi poți lăsa gândurile tale, apăsând butonul de mai jos:

Contact