Mănânc pe fond de stres sau stresul apare din cauza mâncatului în exces?

Ți se întâmplă ca după o zi grea să iei în mână tot felul de dulciuri sau ronțăieli chiar dacă nu îți e foame? Mănânci repede, aproape fără să-ți dai seama, și pentru câteva minute simți liniște.

Dar liniștea dispare la fel de repede cum a venit, lăsând în urmă vinovăție, rușine și un val de neliniște. Și atunci apare întrebarea:

Mănânc pentru că sunt stresat sau sunt stresat pentru că mănânc prea mult, prea des ?

Stresul – boala secolului

Organizația Mondială a Sănătății numește stresul „epidemia de sănătate a secolului XXI”. Datele arată că:

• 74% dintre oameni spun că s-au simțit copleșiți sau incapabili să facă față stresului în ultimul an

• În întreaga lume, între 30% și 50% dintre persoane raportează stres emoțional frecvent

• În Statele Unite, 69% dintre angajați au niveluri moderate sau ridicate de stres, iar peste 40% se confruntă cu burnout

  
  

Stresul nu mai e doar o stare trecătoare. Pentru mulți, a devenit un mod de viață. Și asta influențează profund relația cu mâncarea.

Stresul care duce la mâncat

Când trăiești perioade tensionate, corpul produce mai mulți hormoni ai stresului, cum ar fi cortizolul. Cortizolul intensifică pofta pentru alimente bogate în zahăr și grăsimi.

Așa ajungi să cauți „ceva dulce” sau „ceva să ronțăi” nu pentru că îți e foame, ci pentru că organismul cere alinare și energie rapidă.Pe moment, pare că funcționează: îți dă senzația de confort, de pauză. Dar efectul dispare repede, iar problema reală rămâne neatinsă.

Exemple:

• după un conflict la serviciu, dulciurile par „soluția” rapidă;

• după o zi plină, punga de snacks-uri devine modul de a-ți elibera tensiunea;

• în momente de singurătate, frigiderul pare singurul care „ascultă”.

  
  

Mâncatul care aduce stres

La polul opus, sunt momentele în care mâncatul compulsiv sau mâncatul în exces  devine el însuși sursa stresului.

După mâncatul în exces rareori rămâne doar sațietatea. În schimb, apar gânduri apăsătoare:

• „iar am mâncat prea mult…”

• „nu am voință deloc…”

• „nu o să scap niciodată de asta…”

  
  

Apoi parcă hainele nu mai par să se așeze la fel, deși pe cântar greutatea nu s-a schimbat. Stomacul se simte greu. În piept se simte rușinea care apasă.

În loc să fie o alinare, mâncarea devine o nouă sursă de neliniște, autocritică și stres.

Două fețe ale unui singur ban: stresul și mâncatul compulsiv

Stresul și mâncatul excesiv sunt parte din același mecanism, doar privite din unghiuri diferite.

• uneori stresul te împinge spre mâncare,

• alteori mâncatul aduce și mai mult stres.

  
  

Cele două se hrănesc reciproc și dau naștere unui cerc vicios invizibil:

Stres → mâncat → vinovăție → stres → din nou mâncat.

Este un dans greu de întrerupt, pentru că fiecare pas îl cheamă pe următorul. Și totul se repetă, zi după zi, până când devine o luptă tăcută pe care mulți o duc, dar puțini o spun cu voce tare.