Mâncat excesiv, impulsiv sau compulsiv? Cum recunoști diferențele și când devine o problemă reală

Mâncatul și pierderea controlului: recunoaște semnele timpurii

Cu toții avem momente în care mâncăm mai mult decât ne-am propus. O masă copioasă la sărbători, o seară cu prietenii sau un desert în plus nu înseamnă automat un dezechilibru care ne afecteaza starea de bine.

Însă atunci când episoadele de pierdere a controlului în preajma mâncării devin frecvente și sunt urmate de vinovăție, rușine și disconfort, atunci cand mancarea este singura modalitate la care se apeleaza pentru gestionarea emotiilor neplacute, putem vorbi de mâncat compulsiv care nu ne face deloc bine.

Hai să diferențiem cele 3 tipuri de mâncat: excesiv, impulsiv și compulsiv.

Mâncatul excesiv

• presupune consumul unor cantități mari de alimente într-un timp scurt,

• apare de obicei în contexte sociale (petreceri, aniversări, mese festive),

• nu este urmat de sentimente intense de vinovăție sau rușine,

• nu există senzația că „nu mă pot opri”, chiar dacă mănânci prea mult.

  
  

Este un comportament ocazional și, în general, nu indică un dezechilibru problematic

Mâncatul impulsiv

• se caracterizează prin decizii spontane („am văzut prăjitura, o cumpăr și o mănânc acum”),

• apare ca reacție la stimuli externi (miros, amintiri, imaginea unui aliment, situație socială),

• nu este legat neapărat de foame reală,

• după ce mănânci, de cele mai multe ori nu resimți vinovăție profundă.

Mâncatul impulsiv poate fi controlat mai ușor și nu implică pierderea totală a autocontrolului.  În general, nu indică un dezechilibru problematic

Mâncatul compulsiv

Mâncatul compulsiv înseamnă:

• consum într-un timp scurt (30 min – 2 ore) a unor cantități mult prea mari pentru context,

• senzația de lipsă a controlului („nu mă pot opri chiar dacă vreau”),

• mâncat până la apariția unui disconfort fizic (dureri de stomac, greață),

• mâncat urmat de vinovăție, rușine, dezgust.

Spre deosebire de mâncatul excesiv sau impulsiv, aici nu e vorba doar de „poftă” sau „prea multă mâncare”, ci de un tipar care poate deveni cronic.

! Nu ignora mâncatul compulsiv pentru că acest comportament alimentar reprezintă atât un simptom, cât și unul dintre cei mai importanți factori de risc care poate duce la instalarea celei mai răspândite tulburări de alimentație din prezent, tulburarea de alimentatie compulsiva.

Mâncatul compulsiv, chiar și atunci când apare fără a fi îndeplinite criteriile care indică o tulburare de alimentație, afectează mult calitatea vieții și starea fizică și mentală. Poate provoca disconfort fizic (precum dureri de stomac) și psihic (stres emoțional, vinovăție). O stare plăcută, de armonie este greu de obținut în astfel de condiții, de aceea este necesară gestionarea acestui comportament alimentar.

O persoană care recurge la dulciuri pentru a gestiona stresul poate dezvolta la inceput doar un obicei nesănătos, aparent inofensiv, la care se apelează rar. Dacă începe să fie resimțit frecvent un nivel ridicat de stres, atunci acest lucru poate duce la intensificarea comportamentului amintit mai sus, ajungându-se astfel la dezechilibre precum creșterea în greutate, tulburări emoționale și un cerc vicios de stres și mâncat compulsiv.

Adesea, o tulburare de alimentație nu apare deodată, de nicăieri. Adevărul este că treptat ea și-a facut loc în viața omului. Cel mai probabil corpul a dat semne care nu au fost observate, iar tiparele de comportament au avut un cuvânt de spus în instalarea acesteia.

Primele tipare de comportament pot fi chiar episoadele de alimentație compulsivă, care încep să apară cu o frecvență din ce în ce mai mare și care sunt însoțite și de alți factori de risc.

de Ilona Păcurari

îmi poți lăsa gândurile tale, apăsând butonul de mai jos:

Contact