De ce nu vorbim despre bulimie? Rușinea, frica și tăcerea care nu lasă loc liniștii interioare

Bulimia – o tulburare reală, frecventă, dar ascunsă

Bulimia este o tulburare de alimentație despre care se vorbește foarte puțin. Doar o mică parte din cei care se confruntă cu aceasta tulburare sunt diagnosticați,sau cer ajutor.

De ce? Pentru că bulimia nu se vede mereu la exterior.

Mulți reușesc să ascundă episoadele de mâncat compulsiv și comportamentele de compensare,. În interior însă, este o luptă zilnică.

Ce ne oprește să vorbim despre bulimie?

1. Rușinea

„Ce o să creadă ceilalți dacă spun că mănânc și apoi încerc să compensez?”

Rușinea face oamenii să creadă că bulimia e un „defect” personal, nu o tulburare reală. Și așa apare tăcerea.

2. Frica de judecată

Mulți se tem să nu fie catalogați drept „slabi”, „fără voință” sau „obsedați de diete”.

În realitate, bulimia nu are legătură cu puterea de caracter, ci cu o durere emoțională adâncă.

3. Stigmatul social

Tulburările alimentare sunt adesea văzute ca „probleme feminine” sau „mofturi”.

Asta face și mai greu pentru mulți – mai ales bărbați – să vorbească despre ce trăiesc.

4. Iluzia controlului

Uneori, oamenii cred că „se vor opri singuri” și că nu au nevoie de ajutor. Dar, de fapt, fiecare episod adâncește cercul vicios.

Ce se întâmplă când nu vorbim?

Tăcerea nu vindecă. Din contră, întreține rușinea și prelungește suferința.Po

ți trăi sub același acoperiș cu cineva drag și el să nu știe nimic: nu a văzut ambalajele ascunse, nu a înțeles durerile de stomac, a văzut doar zâmbetele forțate.

Iar această izolare invizibilă doare poate mai tare decât bulimia însăși.

De ce e important să vorbim?

• Pentru că atunci când spui ce trăiești, rușinea pierde din putere.

• Pentru că descoperi că nu ești singur/ă și că există sprijin.

• Pentru că bulimia este o tulburare reală, cu efecte grave asupra sănătății, dar care poate fi gestionată

De ce e important să nu mai fie invizibilă

• Efecte grave asupra sănătății fizice și mintale: dezechilibre electrolitice, eroziuni dentare, probleme cardiace, anxietate, depresie

• Ajutorul există. Tratamentele eficiente includ Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT). Medicul poate recomanda atunci cand este nevoie o combinație de psihoterapie + medicamente, mai ales dacă există tulburări asociate ( de exemplu anxietate, sau depresie)

Bulimia nu este doar un obicei alimentar nesănătos, ci o tulburare severă, cu risc mare. Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale), bulimia nervoasă poate duce la complicații medicale grave: dezechilibre electrolitice, afectarea inimii, insuficiență renală, leziuni digestive. Toate acestea, netratate, pot pune viața în pericol.

Bulimia poate duce chiar la moarte – nu pentru că „mănânci prea mult”, ci pentru că efectele comportamentelor de compensare slăbesc organismul până la epuizare.

Concluzie

Nu vorbim despre bulimie pentru că ne e rușine, pentru că ne e teamă de judecată, pentru că ne simțim singuri.

Dar adevărul este că bulimia nu este o rușine. Este la fel ca o rană și rănile nu se ascund, ci se tratează cu grijă până omul se recuperează !

îmi poți lăsa gândurile tale, apăsând butonul de mai jos:

Contact

Acesta este un material educațional, informativ și nu o formă de a diagnostica sau trata. Întotdeauna adresați-vă unui specialist pentru a discuta despre situația dumneavoastră particulară și pentru a găsi cea mai potrivită abordare