Cauzele mâncatului compulsiv: de ce apare și cum ajungem să ne simțim prinși în cercul vicios

De ce ajungem să mâncăm compulsiv?

Mâncatul compulsiv nu are legătură cu lipsa de voință, așa cum mulți cred. În spatele lui se află emoții, stres, obiceiuri și chiar factori biologici. Este un comportament care se formează treptat, adesea ca o soluție „de moment” la ce trăim în interior.

1. Când mâncarea devine un calmant pentru emoții

De multe ori, mâncatul compulsiv este o formă de a liniști emoții greu de dus: tristețe, anxietate, singurătate, stres.

Imaginează-ți: ai avut o zi plină la birou, șeful te-a presat, poate ai avut și un conflict acasă. Nu mai ai energie pentru nimic și singurul lucru care pare să-ți aducă o clipă de liniște este cutia de înghețată sau punga de chipsuri.

Pe moment, mâncarea pare un antidot. Îți amorțește grijile pentru câteva minute. Dar apoi apare vinovăția și dezamăgirea: „De ce nu mă pot controla?”.

2. Restricțiile și dietele stricte – „fructul interzis”

Poate ai ținut diete în care ți-ai interzis complet anumite alimente. La început pare că merge, dar apoi corpul și mintea cer exact ce ți-ai interzis.

Exemplu: „Nu mai mănânc dulciuri deloc!” Și, după câteva zile, nu doar că mănânci o prăjitură, ci întreaga tavă.

Cu cât regulile sunt mai stricte, cu atât dorința devine mai intensă. Iar atunci când „cedezi”, o faci fără măsură.

3. Evadarea emoțională – mâncarea ca refugiu

Câteodată, nu e vorba despre foame deloc. Este despre a vrea să scapi de gândurile care te apasă.

Te simți singur într-o seară de duminică, plouă afară, e liniște în casă. Deschizi frigiderul nu pentru că îți e foame, ci pentru că vrei să umpli acel gol interior.

Mâncarea devine un refugiu. Îți ocupă atenția, îți dă senzația că te desprinzi de grijile tale, măcar pentru scurt timp.

Cercul vicios al mâncatului compulsiv

Ceea ce face ca mâncatul compulsiv să fie atât de greu de controlat este faptul că se transformă într-un cerc vicios:

1. Stres sau emoții negative → cauți alinare în mâncare.

2. Mănânci compulsiv → pe moment te simți mai bine.

3. Vinovăție și rușine → apar imediat după episod.

4. Mai mult stres și neliniște → ceea ce te duce din nou la mâncare.

5. Si din nou la vinovăție și rușine și din nou la tres și tot așa.

   
   

Așa se explică de ce, chiar dacă îți promiți că „de mâine nu mai faci asta”, revii la același tipar. Nu pentru că îți lipsește voința, ci pentru că ești prins/ă într-un mecanism care se auto-întreține

Adevărul din spatele mâncatului compulsiv

Nu ești „slab/ă” și nu ești „fără voință”. Dacă te regăsești în exemplele de mai sus, asta arată doar că ai găsit o modalitate de a face față emoțiilor și stresului – chiar dacă nu e cea mai sănătoasă. A fost tot ce ai putut face la momenul respectiv, iar acum poți face alegeri diferite.

Mâncatul compulsiv la fel cum a fost învățat, poate fi și schimbat.

de Ilona Păcurari

îmi poți lăsa gândurile tale, apăsând butonul de mai jos:

Contact